Povestea zonei cu cei mai mulți centenari din lume. Cel mai în vârstă localnic a trăit 168 de ani: „Se țin departe de stres, gândindu-se la viață”

Există o serie de destinații din întreaga lume renumite pentru longevitatea locuitorilor lor.

În Japonia, centenarii viguroși din Okinawa au câștigat porecla de „Țara nemuritorilor”. Campodimele, „Satul Eternității” din Italia, este o dovadă a dietei mediteraneene. În însoritul oraș californian Loma Linda, o comunitate de adventiști de ziua a șaptea culege roadele unui stil de viață curat.

Există un colț al globului despre care nu veți fi auzit vorbindu-se atât de mult despre longevitate, iar acesta găzduiește singurul Muzeu al Longevității din lume. Acesta este Lerik, în sudul Azerbaidjanului.

Țara din Caucazul de Sud găzduiește mai multe regiuni cunoscute pentru că produc locuitori care trăiesc până la vârste cu trei cifre, inclusiv Lankaran și Nagorno-Karabah. Dar o alta, Lerik, este renumită pentru a avea cea mai mare concentrație de centenari.

În acest tărâm de smarald, situat deasupra norilor în Munții Talysh, la care se ajunge prin bucle după bucle ale unui drum șerpuit, oamenii par să fi descoperit secretul unei vieți lungi și sănătoase.

Muzeul Longevității

Muzeul Longevității, cu două încăperi, construit în 1991 și renovat în 2010, deține peste 2.000 de exponate care documentează viețile și amintirile celor mai vechi locuitori ai regiunii.

Acesta trasează durata de viață individuală cu obiectele de uz casnic pe care le-au depășit, cum ar fi trei generații de fiare de călcat. Există cufere pline de eșarfe și cămăși, ulcioare și boluri de argint, șosete frumos tricotate și covoare vopsite manual, care sunt încă viu colorate în ciuda vârstei lor.

Și mai sunt și scrisorile, scrise atât în azeră, cât și în rusă – artefacte personale atât de vechi încât cerneala începe să se estompeze.

Poate că cele mai captivante elemente sunt portretele centenarilor care acoperă pereții muzeului. Aceste imagini, care datează din anii 1930, au fost donate de fotograful francez Frederic Lachop.

Muzeul, precum și statisticile oficiale din Azerbaidjan, definesc „centenarul” mai vag decât v-ați aștepta: aici, înseamnă orice persoană de peste 90 de ani.

Cu toate acestea, în 1991, în Lerik erau înregistrate peste 200 de persoane cu vârsta de peste 100 de ani, dintr-o populație de 63.000 de locuitori. De atunci, cifrele au fost mai puțin impresionante, lucru pe care localnicii îl pun pe seama radiațiilor de la turnurile de comunicații și a declinului mediului, dar care ar putea la fel de bine să se datoreze unei înregistrări mai riguroase.

În prezent, există 11 persoane cu vârsta de peste 100 de ani, dintr-o populație locală de 83.800 de locuitori.

Cel mai în vârstă cetățean din Lerik este Raji Ibrahimova, care are 105 ani. Este o recoltă frumoasă, dar pălește în comparație cu vârsta pe care se presupune că a atins-o cel mai celebru centenar din zonă, Shirali Muslumov, un cioban care se presupune că a trăit până la 168 de ani.

Paginile galbene ale pașaportului său susțin că s-a născut în 1805, iar pe piatra sa funerară scrie că a murit în 1973. Dacă este adevărat, aceasta ar face din el cea mai bătrână persoană care a trăit vreodată.

Din nefericire, la începutul secolului al XIX-lea, rareori se înregistrau nașterile în sate atât de îndepărtate precum Barzavu, locul său de naștere, astfel că nu există nicio înregistrare certificabilă a datei nașterii sale. Nenumăratele scrisori trimise din întreaga lume cu ocazia diferitelor sale zile de naștere nu lasă nicio îndoială că avea într-adevăr o vârstă foarte respectabilă, dar poate că este mai bine să luăm în calcul o marjă de eroare de cel puțin 20 de ani.

Printre cei care au corespondat cu Muslumov se numără liderul comunist vietnamez Ho Chi Minh, care a trimis o carte poștală în care îl saluta cu apelativul „Dragă bunicule”.

Această genă a longevității pare să fie de familie. Fiica sa în vârstă de 95 de ani, Halima Qambarova, a declarat pentru CNN Travel că – deși s-ar putea să nu trăiască până la 168 de ani, ca tatăl său – speră cel puțin să trăiască până la 150 de ani, ca bunicul său, sau 130 de ani, ca mătușa sa.

„Liniștea minții face parte din secretul lor”

Când vremea se răcește, majoritatea centenarilor se mută în climatul mai blând de coastă din Lankaran, dar Qambarova se afla încă în satul Lerik din Barzavu când CNN Travel a trecut pe la casa modestă cu două etaje a tatălui ei, înconjurată de meri și peri masivi (probabil contemporani ai celebrului ei tată).

Așezată lângă fereastră, înfășurată într-un șal, ea vorbește cu un ușor accent, trecând adesea la limba ei maternă, talysh, un dialect vorbit de doar 200.000 de persoane și clasificat drept „vulnerabil” de UNESCO.

Își arată pașaportul, care nu menționează luna sau data nașterii, ci doar anul: 1924. Poate că are 95 de ani, dar este pe deplin prezentă, interacționând cu strănepoții ei și dând dovadă de un simț al umorului plin de viață. Când este întrebată ce vârstă are, răspunde veselă: „15 ani”.

„Liniștea minții face parte din secretul lor”, spune ghidul muzeului. „Se țin departe de stres, gândindu-se la viață destul de filozofic, trăind o zi după alta, fără prea multe planuri sau griji pentru viitor.”

Ziua lui Qambarova începe în zori; ea nu se lasă adormită. „Mă trezesc imediat ce mi se deschid ochii”, spune ea. Își petrece întreaga zi lucrând în grădină sau în jurul casei. Camera ei este mică, cu un covor gros și moale și perne pe podea. Mulți oameni de aici preferă să doarmă pe jos, doar cu o pătură subțire în locul unei saltele, deoarece se crede că este cel mai sănătos mod de a odihni spatele.

Contrar credinței populare, centenarii din Lerik mănâncă și carne, dar au moștenit preferința pentru produsele lactate proaspete, cum ar fi shor (brânză de vaci), unt, lapte și băutura iaurt ayran de la centenarii anteriori, pentru care abstinența de la carne se datora mai mult circumstanțelor economice.

Nora lui Qambarova aduce o farfurie mare cu pere și mere din grădina lor și un ceai aromat.

Este din plante, floral și răcoritor. Înapoi la muzeu, ghidul arată un tabel cu diversele ierburi originare din Lerik.

„Secretul unei vieți lungi este o alimentație bună, mineralele din apa de izvor și ierburile pe care le adăugăm în ceai pentru a preveni bolile, astfel încât oamenii să nu fie nevoiți să ia medicamente, folosind doar remediile naturale”, spune ghidul. Într-adevăr, Qambarova insistă că nu a luat niciodată niciun medicament.

Generații care trăiesc împreună

Dincolo de ferestrele ei, poate părea că satul este liniștit și calm. Dar munca fizică pe care sătenii o depun în fiecare zi este imensă. De la răsărit până la apus, ei muncesc în grădini și pe câmpuri, precum și în jurul casei. Ei cos și tricotează și au grijă de familiile mari.

Acesta era stilul de viață al lui Mammadkhan Abbasov, un bătrân de 103 ani din satul Jangamiran. Așezat pe covor, vizavi de fereastră, centenarul și-a pierdut aproape complet vederea și abia își poate auzi fiul spunându-i că au sosit oaspeții, dar când în sfârșit prinde, începe să cânte, oferind rugăciuni și urări de bine.

Alături de Abbasov se află strănepotul său – un decalaj de un secol între ei.

La fel ca Qambarova, Abbasov a fost un sătean ocupat toată viața, lucrând la câmp până acum aproximativ șapte ani, când vederea i s-a deteriorat.

„A fost întotdeauna un om bun și și-a trăit viața așa cum trebuie”, spune fiul său.

În ceea ce privește mâncarea, el mănâncă „tot ce îi dă Dumnezeu”, cu o singură restricție – nu bea niciodată alcool.Abbasov atribuie viața sa lungă activității fizice zilnice, nu până la epuizare, dar suficient pentru a provoca organismul.

Pe lângă nutriția bună din produsele agricole, el obișnuia să bea litri de apă de izvor rece ca gheața, care este bogată în minerale despre care se spune că contribuie la longevitate.

Altitudinea munților, care provoacă dureri de cap, poate fi, de asemenea, un factor.

Un studiu realizat în 2017 de Universitatea din Navarra, Spania, a constatat că traiul la altitudini mari scade riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet. Un studiu din 2011 al Universității din Colorado Denver a constatat că acești locuitori de la înălțime trăiesc, de asemenea, mai mult.

Vârstele unora dintre acești centenari celebri pot fi încă disputate, dar în Lerik, moștenirea lor trăiește prin intermediul oamenilor care încă respectă secretul simplu al longevității din Lerik: activitate fizică, alimentație bună, multă apă și o atitudine față de viață care spune: Trăim o singură dată, dar dacă o facem cum trebuie, o dată este de ajuns.